Sf. Cuv. Simeon si Amfilohie

Sfântul Cuvios Simeon s-a nascut la începutul sec. al XV-lea într-un sat din apropierea orasului Piatra Neamt. Înca din tinerete si-a aratat dragostea si râvna pentru cele dumnezeiesti, alegând viata monahala si intrând în obstea Manastirii Bistrita. Nascându-se într-însul dorul dupa liniste a pustiei, a luat binecuvântare de la egumenul Manastirii Bistrita si, împreuna cu înca doi ucenici ai sai, la anul 1432, s-a retras în isihie, pe malul stâng al pârâului Pângarati, la poalele muntelui numit "Paru". Sporind mult cu darul Sfântului Duh, ajungând sihastru desavârsit si dascal iscusit al rugaciunii inimii, s-au adunat în jurul lui ucenici iubitori de liniste, asezamântullui fiind cunoscut mult timp cu numele de Sihastria lui Simeon. Sfântul Voievod Stefan cel Mare i-a daruit, în 1461, bani si ajutor sa înalte o mica biserica de lemn, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfintita la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist 1, când l-a hirotonit preot pe Simeon, care a devenit astfel, primul întemeietor si egumen al Manastirii Pângarati, ce s-a numit pâna în 1508 Schitul lui Simeon.

Prin îngaduinta lui Dumnezeu, în anul 1476 au navalit turcii asupra Moldovei biruindu-l pe Stefan cel Mare în luptele de la Razboieni. Vazând primejdia aceasta, Cuviosul Simeon si-a luat ucenicii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru domn si pentru tara ca sa-i scape din mâinile cotropitorilor, apoi au trecut în Transilvania, stabilindu-se la Manastirea Casiva, unde, dupa putin timp, s-a mutat în pace la cerestile locasuri în toamna aceluiasi an, 1476.

Sfintenia Cuviosului Simeon se arata si prin aceea ca, dupa moarte, a stralucit si prin sfintele sale moaste, care au fost cinstite de Stefan Voievod. Despre aducerea moastelor Sfântului Simeon ne spune Ieromonahul Anastasie, în Cuvântul sau despre zidirea Sfintei Manastiri Pângarati: "Dupa ce s-au întors turcii si s-a potolit vrajba robiei si s-a facut pace, atunci a trimis Stefan Voievod si i-a adus sfintele lui moaste într-o racla cinstita si le tinea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din sfintele lui moaste, le-a oprit pentru blagoslovenie si cu aromate cu bune miresme si cu tamâie le tamâia totdeauna spre credinta si buna întarire a dreptei-credinte a domniei sale, iar mai vârtos pentru dragostea si caldura duhovniceasca ce avea mai-nainte catre dânsul; iar ramasita sfintelor lui moaste cu cuviinta sfintita si cu cinste le-a îngropat în cetatea Socevei". Aceasta aducere a sfintelor lui moaste se pare ca a avut loc spre sfârsitul anului 1484, când se stie ca ucenicii cuviosului s-au întors din nou la sihastria lor întemeiata de Sfântul Simeon Ieroschimonahul.

Sfântul Cuvios Amfilohie s-a nascut în anul 1487, în nordul Moldovei. Intrând în viata monahala, de tânar, la Manastirea Moldovita, a venit la Pângarati în anul 1508, unde a îndrumat obstea manastirii timp de 56 de ani. Despre el vorbeste leromonahul Anastasie de la Manastirea Moldovita, care l-a cunoscut personal: "Din copilaria sa s-a nevoit în viata calugareasca, fiind marturisit de toti pentru faptele lui cele bune. Si pâna la batrânete bine si-a ocârmuit viata sa; în foame si în sete, în rabdare si întru osteneale, întru toata nevointa duhovniceasca. Si sfârsitul vietii sale bine au savârsit: ca a dat tarna tarnei si s-a dus în calea cea lunga a parintilor, luându-si plata ostenelilor sale de la Dreptul Judecator si cu cinste fiind îngropat de ucenicii sai".

Nevointele sale nu au fost trecute cu vederea de Stapânul tuturor, ci au atras cu ele purtarea Sa de grija si ocrotirea Sfântului Dimitrie. Astfel, în urma unei minuni prin care Sfântul Dimitrie s-a aratat domnitorului Alexandru Lapusneanu, acesta a zidit pentru cuviosul Amfilohie si ucenicii sai o manastire cu hramul Sfântului Dimitrie. "Cu bunavoirea lui Dumnezeu si cu sporirea Preasfântului Duh si cu ajutorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ostasul lui Hristos, s-au zidit si s-au savârsit Sfânta Manastire întru numele Sfântului Mucenic si s-au sfintit de Grigorie, Mitropolit al Socevei, în anul 1560 din porunca lui Alexandru Voievod".

În anul 1566 Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând ca i se apropie sfârsitul vietii, a adunat pe toti fiii sai duhovnicesti si le-a dat cuvântul sau cel mai de pe urma. A lasat egumen la Pângarati în locul sau pe leromonahul Teodorit, ucenicul sau, iar el s-a retras la Moldovita, manastirea lui de metanie. Aici fericitul Amfilohie a primit marele si îngerescul chip al schimniciei sub numele Enoh, ca cel ce întotdeauna se înalta cu inima si cu dorirea catre cele ceresti, adaugând osteneli peste osteneli, timp de înca patru ani de zile. Iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt ceasul mortii sale, s-a împartasit cu Sfintele Taine si si-a dat cu pace sufletul în bratele Domnului nostru Iisus Hristos, în 7 septembrie, la sapte ceasuri din noapte, în zilele lui Bogdan Voievod. Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit înca din viata ca sfânt, îndata dupa mutarea sa din trup, parintii celor doua manastiri, Moldovita si Pângarati, îl praznuiau anual la data savârsirii sale.